Ea este realizata de o singura persoana si cu o viteza destul de mare, insa este un zidar care respecta caramida.

Iata si cum arata acelasi tip de caramida pus in opera de un zidar care se bazeaza pe principiul “ce conteaza cum arata, ca oricum se tencuieste”.

Diferentele de ordin estetic sunt atat de mari si evidente incat nu vreau sa le comentez. As vrea insa sa atrag atentia ca o zidarie atat de prost executata poate reduce semnificativ eficienta zidului, atat din punct de vedere termic, cat si al rezistentei si al sigurantei in caz de seism, pentru ca imi vine greu sa cred ca un zidar care a asezat caramida asa cum arata in fotografiile 3 si 4 si care a uitat (sau nu a vrut/stiut) sa bage mortar intre caramizi, a avut de fapt grija sa aseze elemente de armare din doua in doua sau macar din trei in trei randuri de caramida. Iar pe considerentul “se astupa la tencuiala” putem merge mai departe la celelalte maxime de santier “o tencuiala stramba se scoate din tinci sau glet” …apoi “un glet dat prost se scoate din slefuit” …mai departe “un slefuit prost se scoate din var” si, la final, “daca n-a iesit bine nici la var, asezam mobila pe peretele ala”.

Am prieteni care si-au construit case si care mi-au solicitat ajutorul cand au ajuns la acest capitol. Am stat langa zidari ore intregi sa le explic cum as vrea eu, ca reprezentant al beneficiarului, sa fie zidita caramida, asa cum de fapt este aratat si explicat si in pliantele producatorilor, insa cand m-am intors in cateva zile, prin 50% din ziduri puteai vedea lumina de afara, cat despre aspect…

Nu stiu daca e bine sau rau sa puneti un mare accent pe astfel de lucruri, eu unul pun, insa ceea ce nu pot sa inteleg este cum se face ca un lucru ca ziditul, care este prezentat ca fiind asa de simplu si frumos de catre constructori, poate fi executat uneori atat de prost si cu atata nepasare!

“In urma discutiilor provocate pe forum de utilizarea a cca 12 tone de fier la armatura casei construite de subsemnatul, precizez ca este vorba despre o casa cu calcan, realizata in centrul Bucurestiului, intr-o zona cu teren nisipos (prundis, langa albia Dambovitei), avand punct de inghet sub adancimea de 1,2 m.

Echipa s-a conformat cerintelor subsemnatului, a ascultat dispozitiile dirigintelui de santier si a livrat lucrarea la termen, urmand sa colaboram pentru realizarea finisajelor interioare (placari ceramic, parchet, vopsitorie, instalare obiecte sanitare, peisagistica gradina);

Cu privire la costuri (pentru proiect, taxe ISC si PS, material si manopera, pana la stadiul constructiv “la gri”), acestea au fost de 99000 Euro, inclusiv tamplaria termopan si invelitoarea de acoperis – livrate si montate de alte firme).

Precizez ca nu s-a facut nici un fel de rabat in ceea ce priveste cantitatea si calitatea materialelor utilizate.

Asadar, totul este sa va planificati bine bugetul si sa gasiti constructori seriosi.

Mare atentie: nu contractati cu oricine, pe net sunt multi neispraviti.

Personal, am constractat cu o echipa recomandata, numai dupa ce am vizionat 4 case construite de ei.

Pretul cerut a fost rezonabil, raportat la volumul de munca.

Ii recomand cu placere!

Va stau la dispozitie pentru fotografii sfaturi si informari (la nr: 0727.427.867), ca sa nu gresiti ceea ce deja am gresit eu…

Cu deosebita stima,

Vlad”

Nu inteleg de ce nu le explica cineva si domnilor de la televizor ca exista o diferenta de aproximativ 20% intre un metru patrat construit si util. Si ca mereu preturile discutate cu constructorii, adica cele platite de cei care construiesc, sunt pentru metrul patrat construit!

Un apartament de 50mp utili (sa zicem ca n-are nici balcon ca sa nu mai adaugam metri) are aproximativ 60 mp construiti. In plus, un astfel de apartament mai are si cel putin 10mp construiti de cota indiviza pe casa scarii, care este de asemenea platita de catre cel care construieste tot la 400 E/mp. Mai mult, acesti 400 de Euro sunt strict pentru constructie, la ei adaugandu-se costurile cu terenul, cu toate actele necesare construirii si terminarii unei constructii, cu racordarea la utilitati a cladirii construite, precum si cu sistematizarea curtii (alei, parcari etc.). Depinde foarte mult de valoarea terenului, insa daca nu vrei sa construiesti in camp, poti lua in calcul pentru toate aceste lucruri aproximatix 150 Euro/mp construit. In concluzie, din acel calcul simplu de 50mp x 400E/mp=20.000Euro am ajuns la 70mp x 550E/mp=38.500 Euro! Si culmea, pentru acelasi apartament de 50 mp.

Si iata cum un apartament pe care domnul Guran il vindea cu 30.000 Euro si la care avea profit 10.000 Euro, costa de fapt numai ca sa-l construiesti aproximativ 38.500 Euro.

Nimeni nu poate nega ca se poate construi la 400 Euro/mp, poate micsorand calitatea materialelor si mai mult chiar mai jos de acest pret. Cum la fel de bine se poate construi si la 500 E/mp. Insa de aici pana la a face un calcul atat de simplist si de departe de adevar intr-o emisiune pe teme economice e un pas mare.

De curand am turnat si primele sape. Pentru exterior am mers pe sape normale pe baza de ciment, comandate de la statie. E a doua oara cand comand sapa de la o statie de betoane si sunt foarte multumit de calitatea adusa. Nu despre acest tip de sape vreau sa va povestesc, ci despre sapa pe care am ales-o pentru interior, si anume sapa autonivelanta de la Knauf.

Stiam cate ceva despre acest gen de sape mai de mult, insa niciodata n-am intrat in detalii cu cineva. Foarte des, se confunda acest gen de sapa cu sapa de egalizare, care este de asemenea autonivelanta insa se aplica intr-un strat foarte subtire peste sapa pe baza de ciment avnd un rol strict de egalizare (dupa cum ii spune si numele).

Mai intai cateva date tehnice: se recomanda a se turna intr-un strat de maxim 5 cm (ideal 4 cm). Consumul specific este de 18 kg/mp/cm, de unde se observa ca este o sapa foarte densa. Timpul de uscare este de 1 saptamana/cm grosime, ceea ce inseamna ca in aproximativ o luna puteti monta parchetul. Timpul de turnare este foarte scurt, in cazul meu o ora si jumatate 100 mp.

Grosimea fiind mica de obicei se realizeaza mai intai o egalizare cu nisip (daca placa necesita acest lucru) dupa care se aseaza un pat de polistiren de grosimea necesara astfel incat sa va ramana sapa de aprox 4 cm. Peste polistiren se va aseza un strat de folie, care va face ca sapa sa fie flotanta, un alt avantaj major. La baza peretilor din camerele unde se va turna o astfel de sapa se va aseza si o banda perimetrala dintr-un material special care va permite sapei sa se dilate/contracte fara a risca aparitia de fisuri.

Rezultatul final este unul extrem de bun, fara abateri sau denivelari si cel mai important fara nici macar o fisura. 

Este o sapa “calda” care care se recomanda in special in cazul incalzirii in pardoseala al carei principal dezavantaj este pretul piperat.

Am fost neplacut surprins sa vad ca pe unele dintre profilele de ghidaj – despre care mi s-a spus ca sunt inoxidabile, pentru ca sunt din aluminiu  – a inceput sa apara rugina.

Mai mult decat atat, peretii sunt patati cu mici puncte de rugina din loc in loc. Mai intai am crezut ca este vorba de sarma de cofraj, care n-a fost taiata foarte scurt si scoate rugina prin tencuiala, insa am constatat ca si pe peretii din interior, ziditi din caramida, au aparut puncte de rugina. Razuind petele, am observat ca rugina este doar la suprafata si este cauzata de mici aschii metalice. Provenienta lor nu am reusit s-o descoperim, insa varianta cea mai probabila este aceea ca aschiile metalice provin din masina de tencuit (care era noua) pentru ca in material este imposibil sa fi existat.

Un alt minus al tencuielii pe baza de ipsos este acela ca in conditii de umezeala isi pierde duritatea, astfel ca daca este atinsa cu obiecte dure se degradeaza foarte repede.

Daca va necesita si doua maini de glet pentru un perete perfect, eu unul incep sa nu-i mai gasesc avantaje…

Va povesteam intr-unul dintre posturile mele anterioare de posibilitatea realizarii compartimentarilor interioare din blocuri compacte din gips. Acum, ca am si aplicat aceasta metoda, sunt in masura sa va spun si parerea mea sincera.

Nu vreau sa va povestesc despre toate avantajele folosirii acestui sistem, lucruri care pe mine m-au convins sa-l folosesc, pentru ca aceste detalii puteti sa le gasiti pe pagina producatorului, VG-Orth. Sunt insa cateva aspecte importante pe care merita sa le subliniez. Cel mai important este timpul castigat, pe de o parte datorita rapiditatii cu care se zidesc placile (In cazul meu aproximativ 700 mp de perete interior in 4 saptamani de lucru, cu o echipa care a alternat intre 3 si 4 oameni), iar pe de alta parte datorita faptului ca peretii nu mai necesita tencuire. Un alt avantaj este acela ca ar trebui sa fii foarte rau intentionat sa zidesti stramb placile, astfel ca peretii obtinuti sunt foarte drepti si in vinclu. Spatiul castigat nu este nici el de neglijat, tinand cont ca cele mai des folosite placi sunt cele de 8 cm, ceea ce inseamna ca se castiga cel putin cativa centimetri in fiecare camera.

Probleme pot aparea insa foarte usor din cauza zidirii incorecte, fie din neglijenta, fie din rea vointa sau pur si simplu din necunosterea procedurilor. Eu am apelat la o echipa cu experienta in domeniu si sper ca acest lucru sa fie dovedit in timp.  Problema cea mai des intalnita este aparitia fisurilor la buiandrugii de deasupra usilor si la imbinarea placilor cu tavanul, tocmai acolo unde se pune accentul cel mai mare atunci cand se dau instructiuni de zidire. Oricum la inceperea lucrarilor cu acest material, firma pune la dispozitie o persoana specializata care sa-i asiste pe muncitori cu explicatii si demonstatii in primele zile de munca.

Timpul va demonstra daca am facut o alegere buna sau daca m-am inselat. Pana acum in santier s-au pus cateva pariuri care au fost pierdute de cei ce si-au imaginat ca se poate dobori un astfel de zid cum o lovitura de pumn sau de picior .

Chiar daca acest post este oarecum pozitiv la adresa acestui produs, nu voi ezita sa public fiecare inconvenient pe care Multigips il va oferi in timp. Sper totusi sa fie foarte putine spre deloc.

Dupa realizarea instalatiei electrice am trecut la partea de tencuieli. Auzisem destul de multe despre tencuiala mecanizata si despre avantajul ca se realizeaza mult mai repede decat o tencuiala normala. Si mai interesanta mi s-a parut tencuiala mecanizata pe baza de ipsos, deoarece nu mai este necesara aplicarea de glet, ci doar o slefuire fina si direct var. Cum sunt adeptul materialelor noi care duc la scutire de timp si energie, nu m-am ferit nici de aceasta data.

Odata venita echipa, s-a trecut la aseazarea de montanti metalici si la aplicarea materialului pe perete. Calitatea peretelui la final, dupa ce trece prin cateva operatii care se intind pe parcursul a cateva ore, este una foarte buna in opinia mea. Atat de buna incat nu inteleg de ce nu toti constructorii adopta aceasta modalitate de lucru. Cele cateva mii de euro pe care trebuie sa le cheltuiasca pe o masina de tencuit nu cred ca sunt un impediment atat de mare, tinand cont de preturile actuale din piata constructiilor. Mai ales ca beneficiul cel mai mare il au chiar ei, realizand o finisare de perete de interior mult mai repede decat prin metoda clasica. Normal ca exista sceptici care merg pe ideea ca tot mai buna este tencuiala clasica. Este parerea lor si trebuie respectata.

Grosimea aplicata pe perete este in medie intre 1,5 – 2 cm (adica in medie 1 sac / 1 mp de tencuiala) si depinde foarte mult de cat de bine a fost realizata cladirea la rosu. In aceasta etapa se va vedea cel mai bine importanta unui perete bine zidit, a unui stalp sau a unei diafragme bine turnate. Prin aplicarea de montanti pe perete veti fi siguri ca acel perete este drept, insa pentru a scoate o camera in vinclu perfect va fi nevoie de o cantitate mai mare de material. Depinde de pretentiile fiecaruia.

De mentionat ca in bai nu se recomanda tencuiala pe baza de ipsos, ci cea pe baza de ciment. Acest lucru nu inseamna ca va trebui realizata manual, deoarece exista tencuiala pe baza de ciment care se poate aplica mecanizat cu aceeasi masina de tencuit. Doar materialul difera.

Ca si pret nu este nimic de speriat. Materialul este undeva intre 150 si 180 Euro/tona, depinzand de cantitatea de material cumparata, iar manopera intre 4 si 10 Euro/mp tencuit. Acestea sunt intervalele de pret in care eu am primit cotatii. Facand un calcul si tinand cont de cate etape de manopera se scapa, eu cred ca este mai avantajos chiar si din punct de vedere al costului.

In concluzie, pana in acest moment eu sunt net in favoarea unei tencuieli mecanizate. Daca pe parcurs voi avea si experiente negative cu aceasta, nu voi ezita se le postez.

In imagine vedeti un exemplu clar de ceea ce se intampla atunci cand constructorul trateaza cu lejeritate problema rumegusului, pe principiul “daca nu este aici beneficiarul merge si asa”. Altfel nu pot sa-mi imaginez cum sa ignori atat sfatul dirigintelui de santier cat si rugamintea beneficiarului de a avea grija la acest aspect. Acum imi pare rau ca n-am tratat problema cu mult mai mare strictete insa nu-mi imaginam ca rumegusul poate sectiona in acest fel un stalp.

Atentie insa ca dupa decofrare, prezenta rumegusului in acea portiune era aproape insesizabila fiind foarte presat si imbracat in beton din cauza vibrarii. Doar insistenta mea de a scobi cu o cheie intr-un loc unde parea ca ar fi o mica bucata de lemn uitata in stalp m-a facut sa descopar ceea ce vedeti.

Solutii de indreptare exista, si dupa o consultare cu structuristul si cu dirigintele am aflat ca locul trebuie largit putin pentru a fi siguri ca nu mai exista rumegus, spalat foarte bine si umplut cu o marca de beton superioara celei care s-a turnat in stalp. In nici un caz sa nu faceti greseala de a umple locul cu mortar de zidarie sau tencuieli, mai ales pe baza de ipsos. Evitati de asemenea orice material care contine var!

Solutii exista… dar de ce sa cautam solutii cand prevenirea este atat de simpla?

Update

Sectionarea stalpului a avut loc in partea superioara a lui, acolo unde a avut loc imbinarea intre betonul turnat in stalp si betonul turnat ulterior in grinzi si placa. Dupa ce s-au cofrat placa si grinzile acestea au fost curatate de rumegus prin spalare sau maturare. Normal ca singurul refugiu pentru acel rumegus a fost in stalpi. Stalpii ar trebui spalati ultimii, lasandu-se cofragul desfacut pe o parte pentru a permite scurgerea completa a apei cu corpuri straine. Aceste etape sunt migaloase si consumatoare de timp, astfel ca un constructor nu foarte responsabil le sare, pe principiul “daca ati sti cum se faceau casele inainte… si rezista si acum…”. Aceeasi lipsa de responsabilitate este afisata si cand se toarna beton peste pamant in fundatii, numai ca acolo eroarea nu se poate descoperi asa usor.

Oricum, structuristul ne-a dat detalii despre materialul cu care trebuie corectate astfel de lucruri si va prezint o poza a sacului mai jos. Se foloseste oriunde o parte din armatura este vizibila. Sper sa nu aveti prea mare nevoie de el.